×

Investigații preoperatorii pentru operații pe cord deschis

Investigații preoperatorii pentru operații pe cord deschis

GCL4Operația pe cord deschis este cel mai frecvent tip de procedură chirurgicală pentru tratarea problemelor coronariene grave.

Operațiile pe cord deschis, care folosesc circulația extracorporeală (CEC), necesită investigații preoperatorii care trebuie efectuate pentru bunul mers al intervenției chirurgicale.
1. Examinări din sânge: hemoleucogramă, coagulogramă (INR, trombocite), examinări renale (creatinină, uree), examinări hepatice (TGO, TGP)
2. Radiografie toracică. Pentru proceduri minim invazive sau suspiciunea unor patologii pulmonare specifice este indicat CT sau angioCT toracic.
3. Teste funcționale pulmonare (spirometrie) la cererea medicului anestezist
4. Examinări bacteriologice: exudat nazoferingian și urocultură
Pentru urgențele coronariene primează urgența și nu așteptăm rezultatele analizelor bacteriologice. Acestea sunt obligatorii în operațiile valvulare
5. Examinări virologice: antigeni hepatită B, hepatită C și HIV. Dacă sunt pozitive, pacientul poate fi operat însă echipa operatorie va lua măsuri de protecție suplimentare. Din acești viruși hepatita B dispune de vaccin, personalul medical în unele țări este vaccinat obligatoriu. Rețineți că vaccinarea împotriva Hepatitei B poate fi efectuată la cerere și este foarte utilă!
6. Consult pentru depistarea focarelor septice: consultul stomatologic este obligatoriu în operațiile valvulare
7. Determinarea grupei sanguine și a factorului Rh.

Prof. dr. Zoltan Galajda

 

Înapoi la pagina Blog

Chirurgia cardiacă valvulară

Chirurgia cardiacă valvulară

Chirurgie cardiacă, chirurgie valvulară, valva mitralăChirurgia cardiacă valvulară este o ramură a chirurgiei cardiace care se ocupă de tratarea afecțiunilor valvei cardiace. Valvele cardiace sunt structuri care permit fluxul unidirecționat al sângelui prin inimă, asigurând astfel circulația eficientă a sângelui în tot corpul. Afecțiunile valvei cardiace pot varia de la disfuncții minore până la probleme grave care pot afecta în mod semnificativ funcționarea inimii.

Intervențiile chirurgicale valvulare sunt necesare pentru a corecta disfuncțiile valvei cardiace, care pot include stenoza (îngustarea valvei) sau insuficiența (fluxul invers al sângelui prin valvă). Decizia privind tipul de intervenție și tipul de valvă ales depinde de starea de sănătate a pacientului, tipul de afecțiune valvulară și alte factori individuali.

Când spunem “chirurgia cardiacă valvulară”, pare o temă unică, omogenă.
În realitate este atât de variată, deoarece cele 4 valve ale inimii (aortică, mitrală, tricuspidă și pulmonară) sunt supuse la condiții hemodinamice atât de diferite, în funcție de poziția lor anatomică.
Totuși, procedurile chirurgicale terapeutice pentru aceste valve poartă unele particularități.
Valva mitrală se pretează foarte bine pentru reparare (plastie), mai ales endoscopică, valva aortică de obicei necesită o protezare.
Valva tricuspidă poate fi reparată de obicei, la fel și cea pulmonară. Dacă necesită protezare, pentru ultimele două menționate vom folosi proteze biologice.
În timp ce valva pulmonară aproape totdeauna este interesată de o patologie congenitală, valva tricuspidă este ușor atinsă de un proces infecțios. Iată de ce găsirea tratamentului chirurgical optim în cazul cointeresării mai multor valve necesită experiență și discernământ!

Uneori valva mitrală trebuie schimbată cu o proteză, mecanică sau biologică.
De obicei la valva mitrală folosim protezele mecanice din cauza fibrilației atriale asociate, de obicei, patologiei mitrale și implicit a necesității de anticoagulare pe toată durata vieții. Inelul valvei mitrale este foarte subțire, fără un substrat fibros bine dezvoltat. O calcificare severă de inel mitral se poate solda din păcate cu o ruptură spontană de ventricul stâng.
Deocamdată nu s-a reușit protezarea valvei mitrale prin procedură intervențională.
Plastiile de valvă mitrală rămân operațiile ce necesită îndemânare, creativitate și experiență din partea chirurgului operator.
În afară de aceste considerente, să nu uităm că o valvă mitrală pe care o operăm din cauza unei insuficiențe mitrale severe ce a persistat mult timp, poate cauza surprize neplăcute la sfârșitul operației de plastie sau protezare mitrală.
După o plastie mitrală pacientul rămâne cu valva proprie și poate duce o viață fără restricții!

Factorii care trebuie luați în considerare atunci când se face alegerea dintre valva mecanică și valva biologică: bolile asociate, fibrilația atrială cronică, valva afectată, opțiunea pacientului etc.  De exemplu, o proteză mitrală necesită o anticoagulare mult mai riguroasă decât cea aortică. Prezența unei fibrilații atriale la un pacient cu proteză cardiacă, necesită anticoagulare cu un dicumarinic (exemplu Sintrom), nefiind suficient un anticoagulant de generație nouă ce nu necesită monitorizare INR.
Toate aceste detalii trebuie discutate înaintea operatiei cu medicul curant, chirurg cardiovascular sau cardiolog.

Spre deosebire de plastia mitrală (repararea valvei mitrale), repararea valvei tricuspide poate fi efectuată, de multe ori, pe cord bătând asistat de pompa de circulație extracorporeală.  Valva tricuspidă de obicei trebuie reparată sau schimbată din cauza unei infecții, fiind prima “stație” după ce germenele patogen pătrunde pe cale sanguină în organism. De aceea, la persoanele dependente de droguri, endocarditele de valvă tricuspidă sunt des întâlnite.

 

Prof. Dr. Zoltan Galajda

 

Înapoi la pagina Blog

Operații minim invazive

Chirurgia cardiacă minim invazivă

Aspecte decizionale

Mnim InvazivÎn general, pacienții se prezintă pentru aceste operații care lasă o cicatrice de mici dimensiuni și au o recuperare mai rapidă. Trebuie precizat însă că cel mai important lucru este siguranța pacientului. Iar durata recuperării depinde foarte mult de timpul operator, adică durata operației trebuie să fie cât mai scurtă. O echipa bine pregătită și cu experiență, în care fiecare membru al echipei știe ce etapă urmează, poate reduce mult timpul operator, mai ales perioada de arest cardiac

Acestea sunt operații care au un impact mai redus asupra pacientului, fie printr-un abord mai mic chirurgical (incizie mai mică), fie folosind tehnici care solicită mai puțin organismul (de exemplu operație efectuată fără a opri inima).Acestea sunt operații care au un impact mai redus asupra pacientului, fie printr-un abord mai mic chirurgical (incizie mai mică), fie folosind tehnici care solicită mai puțin organismul (de exemplu operație efectuată fără a opri inima).

Min Inaz 3 1Pentru astfel de abord minim invaziv la nivelul peretelui toracic și la nivelul peretelui abdominal folosim termenul de “key hole incision” adică incizie tip “gaura cheii”.
Decizia de a realiza o intervenție minim invazivă este luată de chirurgul cardiovascular în funcție de starea de sănătate a pacientului, afecțiunile medicale ale acestuia/acesteia, astfel încât rezultatul intervenției să fie cel mai bun cu putință.

Inciziile, respectiv abordurile minim invazive la nivelul peretelui toracic, pot fi, fie la nivelul sternului (sternotomii parțiale minim invazive), fie într-un spațiu intercostal. Alegerea este în funcție de operație, de care dintre valvele inimii este afectată sau de numărul valvelor care trebuie să fie abordate.
Coastele fiind mobile în timpul respirației, abordul intercostal necesită atenție deosebită pentru prevenirea durerii postoperatorii.

Chirurgia cardiacă minim invazivă poate fi folosită pentru o serie de proceduri, inclusiv:

  1. By-pass coronarian minim invaziv (MIDCAB): Acesta implică realizarea by-pass-urilor coronariene fără a opri complet inima sau a utiliza circulația extracorporeală (CEC). Chirurgul poate efectua by-pass-urile prin intermediul inciziilor mici în zona corespunzătoare a pieptului.
  2. Repararea sau înlocuirea valvelor cardiace: Valvele cardiace deteriorate sau cu disfuncții pot fi reparate sau înlocuite folosind tehnici minim invazive. Aceasta poate implica utilizarea unor incizii mici și instrumente specializate pentru a accesa și repara valvele.
  3. Ablarea fibrilației atriale: Aceasta este o procedură utilizată pentru tratarea fibrilației atriale, o tulburare a ritmului cardiac. Se efectuează prin intermediul incizii mici în piept și utilizarea unor tehnici speciale pentru a crea leziuni controlate în inimă pentru a restabili ritmul normal.
  4. Repararea defectelor cardiace congenitale: Chirurgia cardiacă minim invazivă poate fi folosită pentru corectarea anumitor defecte cardiace congenitale la copii sau adulți.
  5. Chirurgie aortică minim invazivă: Aceasta implică tratarea anevrismelor sau a altor afecțiuni ale aortei folosind tehnici minim invazive pentru a reduce impactul asupra organismului.

Avantajele chirurgiei cardiace minim invazive includ:

  • Recuperare mai rapidă: Datorită inciziilor mici și a leziunilor tisulare reduse, pacienții tind să se recupereze mai rapid și să aibă o perioadă de spitalizare mai scurtă.
  • Durere redusă: Inciziile mici pot duce la o durere postoperatorie mai mică comparativ cu inciziile mari folosite în chirurgia cardiacă tradițională.
  • Risc mai mic de infecții: Cu mai puțin țesut tăiat și mai puține leziuni, riscul de infecții poate fi redus.
  • Estetică îmbunătățită: Cicatricile rezultate din inciziile mici sunt mai puțin vizibile și pot oferi o estetică mai bună.

Cu toate acestea, chirurgia cardiacă minim invazivă poate fi mai dificilă din punct de vedere tehnic și poate fi potrivită doar pentru anumite tipuri de intervenții sau pacienți. Decizia privind tipul de intervenție chirurgicală trebuie luată în urma discuției dintre pacient și chirurg, luând în considerare specificul cazului și opțiunile disponibile.

Adevărul despre chirurgia cardiacă minim-invazivă

Există o confuzie întâmplătoare sau alimentate de marketingul unor instituții. In realitate, dacă ne referim doar la CHIRURGIA CARDIACĂ, minim-invaziv sunt doar operațiile pe valva mitrală efectuate endoscopic și procedura TAVI cu indicații precise.

Nu mă refer la patologia congenitală care poate utiliza câteva proceduri intervenționale.

Pentru restul operațiilor cardiace este mai corect (pentru a nu induce în eroare) dacă folosim nomenclatura de “abord minim-invaziv” (ministernotomie sau minitoracotomie”.

În operațiile coronariene MIDCAB se utilizează endoscopul pentru recoltarea grefonului mamar sau gastroepiploic, așa cum au fost făcute de noi și primele asemenea intervenții din Romania

 Prof. dr. Zoltan Galajda

 

Înapoi la pagina Blog
Copyright & copy 2023 all rights reserved to Cardionet Surgery