Chirurgia cardiacă valvulară

Chirurgia cardiacă valvulară este o ramură a chirurgiei cardiace care se ocupă de tratarea afecțiunilor valvei cardiace. Valvele cardiace sunt structuri care permit fluxul unidirecționat al sângelui prin inimă, asigurând astfel circulația eficientă a sângelui în tot corpul. Afecțiunile valvei cardiace pot varia de la disfuncții minore până la probleme grave care pot afecta în mod semnificativ funcționarea inimii.

Intervențiile chirurgicale valvulare sunt necesare pentru a corecta disfuncțiile valvei cardiace, care pot include stenoza (îngustarea valvei) sau insuficiența (fluxul invers al sângelui prin valvă). Decizia privind tipul de intervenție și tipul de valvă ales depinde de starea de sănătate a pacientului, tipul de afecțiune valvulară și alte factori individuali.

Când spunem “chirurgia cardiacă valvulară”, pare o temă unică, omogenă.
În realitate este atât de variată, deoarece cele 4 valve ale inimii (aortică, mitrală, tricuspidă și pulmonară) sunt supuse la condiții hemodinamice atât de diferite, în funcție de poziția lor anatomică.
Totuși, procedurile chirurgicale terapeutice pentru aceste valve poartă unele particularități.
Valva mitrală se pretează foarte bine pentru reparare (plastie), mai ales endoscopică, valva aortică de obicei necesită o protezare.
Valva tricuspidă poate fi reparată de obicei, la fel și cea pulmonară. Dacă necesită protezare, pentru ultimele două menționate vom folosi proteze biologice.
În timp ce valva pulmonară aproape totdeauna este interesată de o patologie congenitală, valva tricuspidă este ușor atinsă de un proces infecțios. Iată de ce găsirea tratamentului chirurgical optim în cazul cointeresării mai multor valve necesită experiență și discernământ!

Uneori valva mitrală trebuie schimbată cu o proteză, mecanică sau biologică.
De obicei la valva mitrală folosim protezele mecanice din cauza fibrilației atriale asociate, de obicei, patologiei mitrale și implicit a necesității de anticoagulare pe toată durata vieții. Inelul valvei mitrale este foarte subțire, fără un substrat fibros bine dezvoltat. O calcificare severă de inel mitral se poate solda din păcate cu o ruptură spontană de ventricul stâng.
Deocamdată nu s-a reușit protezarea valvei mitrale prin procedură intervențională.
Plastiile de valvă mitrală rămân operațiile ce necesită îndemânare, creativitate și experiență din partea chirurgului operator.
În afară de aceste considerente, să nu uităm că o valvă mitrală pe care o operăm din cauza unei insuficiențe mitrale severe ce a persistat mult timp, poate cauza surprize neplăcute la sfârșitul operației de plastie sau protezare mitrală.
După o plastie mitrală pacientul rămâne cu valva proprie și poate duce o viață fără restricții!

Factorii care trebuie luați în considerare atunci când se face alegerea dintre valva mecanică și valva biologică: bolile asociate, fibrilația atrială cronică, valva afectată, opțiunea pacientului etc.  De exemplu, o proteză mitrală necesită o anticoagulare mult mai riguroasă decât cea aortică. Prezența unei fibrilații atriale la un pacient cu proteză cardiacă, necesită anticoagulare cu un dicumarinic (exemplu Sintrom), nefiind suficient un anticoagulant de generație nouă ce nu necesită monitorizare INR.
Toate aceste detalii trebuie discutate înaintea operatiei cu medicul curant, chirurg cardiovascular sau cardiolog.

Spre deosebire de plastia mitrală (repararea valvei mitrale), repararea valvei tricuspide poate fi efectuată, de multe ori, pe cord bătând asistat de pompa de circulație extracorporeală.  Valva tricuspidă de obicei trebuie reparată sau schimbată din cauza unei infecții, fiind prima “stație” după ce germenele patogen pătrunde pe cale sanguină în organism. De aceea, la persoanele dependente de droguri, endocarditele de valvă tricuspidă sunt des întâlnite.

Prof. Dr. Zoltan Galajda